Hello world!

“Ce as putea sa spun despre sport?
Eu am inceput sa practic sport de performanta de la 10 ani, si acum dupa 20 de ani pot sa spun ca pentru mine sportul inseamna multa munca, disciplina, sacrificii, pasiune. E faina senzatia cand faci sport, imima iti bate mai puternic, sangele iti clocoteste in vene, muschii incep sa se infioare si mintea o ia razna Mi-a placut sportul tot timpul si cred ca e un mod foarte placut de petrecere a timpului liber. Eu sunt pentru sport, cine mi se alatura?“, asa incepeam primul meu blog in 16 iunie 2008. De atunci au trecut niste ani, timp in care s-au intamplat multe. Si daca tot am avut pana acum doua bloguri, unul pentru orientare, iar celalalt pentru alte sporturi, ma gandeam ca poate ar fi mai bine sa-l creez pe al treilea care sa le unifice pe celelalte doua Nu stiu in ce masura am sa reusesc acest lucru, insa promit ca am sa ma straduiesc

Prin urmare acesta este noul meu blog in care voi scrie despre sport in general.

Va urez bun venit pe blogul meu!

PS Multumita setarilor wordpress am copiat postarile mele din blogurile anterioare si le-am publicat pe acest blog cu data in care le-am scris la vremea lor

Campionatul National O-Schi 2011

A mai trecut un campionat de iarna… Nu stiu exact de ce, dar anul acesta m-am incapatanat sa fiu si eu prezent.Si daca tot a avut Irina vacanta, ne-am hotarat sa stam departe de Bucuresti cel putin o saptamana. Am mers la Harghita Bai (zona de concurs pentru care s-a optat in lipsa de alte variante), inca de duminica 6 februarie, insa nu inainte de a alerga la un concurs in zona Ploiestiului.
Am prins o adevarata iarna sus la Harghita Bai, cu zapada si ger, si cu zile mai mult sau mai putin insorite. Antrenamentele le-am facut pe partia de biatlon din statiune (luni-miercuri), iar joi a inceput distractia. Proba de sprint a fost prima etapa a campionatului. Lume multa la seniori pentru un campionat de iarna (cam 20 de sportivi).
Mie personal nu mi-a placut sprintul, deoarece nu puteai nici sa schiezi nici sa alergi. Urmele erau destul de inguste, prin urmare nu puteai patina (cei care au avut schiuri cu solzi au fost mai castigati), iar la coborare trebuia sa ai mare noroc sa nu cazi. Pot sa spun ca am pierdut minute pretioase, pe sectiunile unde aveam de coborat, dar aceasta e o alta discutie.
Media distanta a fost cea mai reusita din punctul meu de vedere. S-a putut schia cam 80% din traseu. Din pacate aici s-a facut diferenta intre cei care s-au pregatit cat de cat. Adevarul e ca undeva dupa jumatatea traseului, m-au cam lasat bratele. Cu exceptia unei greseli pe final, pot sa spun ca am fost chiar multumit de mine.
Lunga distanta – ziua cea mai lunga – a fost un test de rezistenta pentru toti sportivii. Vineri noaptea a nins naprasnic, iar sambata la concurs era o adevarata vijelie. In platou sufla un vant care aproape te dobora de pe picioare. Traseul la seniori a avut cam 16,5 km. Datorita conditiilor meteorologice (zapada mare proaspat asternuta) organizatorii au hotarat sa se dea block start. A fost o adevarata aventura. Ideea era ca ne-am vazut cam toti pe durata traseului, insa diferenta a facut-o conditia fizica si tehnica schiului. Eram deja a treia zi pe aceeasi harta, prin urmare orientarea nu a mai fost o problema.
Dupa prima bucla (pe care am parcurs-o cam intr-o ora), am venit la schimb de harta, in speranta ca am sa ma si hidratez. Surpriza! Organizatorii nu s-au gandit ca ne-ar prinde bine cel putin o cana de ceai, cu atat mai mult cu cat era o proba de lunga distanta. Am luat harta, am studiat traseul, mi-am analizat sansele si am hotarat sa nu mai continui cursa, ceea ce si acum mi se pare o decizie buna. Din punctul meu de vedere a fost o etapa de supravietuire.
In loc de concluzii am sa spun ca a fost campionatul tuturor surprizelor.
La lunga distanta s-au intamplat numai nebunii, Klaus a luat post minus, Mugur a ramas fara harta, deoarece vantul i-a smuls-o din porthart,si multi altii au abandonat din diverse motive.
Clasamentul a surprins pe toata lumea, insa daca ma gandesc ca doar 5 seniori au reusit sa termine cursa in bune conditii, poate ca nu ar trebui sa ne miram prea tare.
La stafeta nu am mai ramas, insa din ce am aflat si acolo a fost spectacol. Primele doua stafete la seniori (Brasov si Baia Mare) au fost descalificate ceea ce a dus la un clasament neasteptat.

S-a terminat sezonul de iarna si am reanceput alergarea, desi aici in Bucuresti e un ger de crapa pietrele.
Urmeaza Beograd Open pe data de 5-6 martie. Sper ca pana atunci sa vina primavara!

A mai trecut un an…

A mai trecut un an prin noi…

Am facut o mica analiza a blogului meu si am constatat ca de-a lungul anului 2010 am scris prea putin despre concursurile la care am participat atat pe plan national, cat si pe plan international. Pai sa vedem, au fost destul de numeroase, doar ca din motive mai mult sau mai putin intemeiate nu mi-am facut timp sa scriu despre ele. Acum e un pic cam tardiv, sa dau detalii clare, asa ca am sa trec in revista in linii mari competitiile care au insemnat cat de cat ceva pentru mine.Am sa mentionez doar Campionatul National, care a avut loc la Cluj, la finalul lunii august. Proba de sprint a fost cea la care am mers cel mai bine, in rest lunga distanta m-a lasat cu un gust amar si cu multe multe crampe pe care le-am resimtit pe parcursul traseului. La medie distanta as fi facut o cursa buna, daca n-ar fi fost o mare greseala in prima parte a traseului care m-a costat minute bune.In octombrie a venit randul Cupei Romaniei, desfasurata langa Ploiesti. Etapa de lunga distanta – WRE – aproape ca m-a terminat fizic si psihic. Pe final, singurul gand care ma mana inainte era faptul ca termin, insa chiar si asa muschii mei obositi de abia ma ascultau. Nu a fost o proba foarte tehnica, insa pentru mine a fost foarte grea din punct de vedere fizic. Acum stand la rece si cugetand nu pot decat sa ajung la concluzia ca probele de lunga distanta pe parcursul anului 2010 nu prea mi-au priit. Solutia ar fi sa ma apuc serios de pregatire. Din pacate acest lucru e pus un pic sub semnul intrebarii. In primul rand, m-am mutat in Bucuresti, iar aici nu sunt nici pe departe conditiile pe care le aveam in Baia Mare (paduri aproape de casa, dealuri, etc). Momentan sunt nevoit sa ma invart in timpul saptamanii intr-un parc si sa alerg cu ochii in patru, ca nu care cumva sa se agate de gamba mea vreun caine vagabond. Noroc cu weekend-urile in care iesim la padure. In rest toate bune si frumoase!Era sa uit de concursul din noiembrie de la Barcelona(TIBCN – 2010), care sincer sa fiu mi-a placut mult, chiar daca rezultatele nu au fost pe masura asteptarii mele. Au fost doua etape, care s-au tinut in oras. Prima, cea de sprint, mi-a dat serios de furca, cand pe final, dupa ce am alergat la scara de 1 :5000, am facut schimb de harta si am mai parcurs o bucla pe o harta cu scara de 1:1000. La aceasta trecere am intrat serios in ceata, si cred ca ieseam destul de greu daca nu erau si alti concurenti. Proba a fost totusi interesanta.A doua zi am alergat cred ca vreo 9 km, intr-o zona frumoasa, destul de tehnica, cu o reprezentare pe harta indoielnica, daca nu ciudata as putea spune. Important este ca a fost un concurs placut.Luna decembrie m-a gasit la Predeal, intr-un frumos si benefic cantonament. De aici, eu si Irina ne-am indreptat catre Baia Mare.
Am pasit cu dreptul in 2011 si am inceput anul cu alergare la Crosul Anului Nou desfasurat in Baia Mare. Se pare ca voi alerga tot anul
Planuri pentru 2011? Se pare ca primul a fost deja inabusit inca din fasa. Cantonamentul in Portugalia din februarie-martie pentru mine nu se va mai concretiza, desi imi doream mult acest lucru. Motivele nu mai conteaza, cert este ca va trebui sa ma pregatesc aici. Prin urmare Portugal O-Meeting 2011 va fi inlocuit anul acesta de o alta etapa de WRE in cadrul competitiei Beograd Open (Serbia) 5-6 martie.Dupa aceea vor urma alte concursuri in Bulgaria, Serbia si Romania.Sper sa ajung in iunie si la Alpia Adria Cup (anul acesta va avea loc in Croatia), la mondiale in Franta (august) si undeva prin septembrie in Macedonia si Cehia.Ramane de vazut!Pana una alta spor la pregatire indiferent unde va aflati!

Cika-Dusko Jovanovic 2010

Ce-a de 29-a editie a Memorialului Cika Duscko, a avut loc in perioada 24-25 aprilie,in Serbia in aceeasi locatie ca si anul trecut, la 80 km de Belgrad. Au fost doua etape, una de middle distance – etapa WRE, si una de long distance.
As putea spune despre acest concurs ca a fost chiar interesant, cu atat mai mult cu cat harta a fost realizata de un roman , iar controlor IOF a fost de asemenea un roman.
Padurea mi-a placut, am avut parte si de un timp racoros ceea ce m-a indemnat la o alergare placuta. Prima zi am pornit prudent, si incet-incet am marit ritmul. In postul 2 deja l-am prins cu 3 minute pe conationalul meu (care fie vorba intr noi, a cascat niste ochi cat cepele), insa pe urma m-am cam deconectat. In postul 4 apare greseala, cam singura de pe traseu, insa m-a costat minute bune. In rest ce sa zic. Mi-as fi dorit sa fiu mai bine pregatit fizic, deoarece undeva dupa a doua jumatate a traseului am simtit ca nu prea mai am aer Am incheiat totusi intr-o nota optimista (am terminat pe 25 si am luat cam 300 de puncte) si un finish de mare exceptie, dupa cum se vede

A doua zi a fost mai mult decat o etapa de supravietuire. Un traseu lung, ingreunat de ploaia de cu o zi in urma. Noroi pana in glezne, o padure uda si eu bineanteles ca am luat startul intre primii. Urmatorii 3 care veneau dupa mine erau romani, asa ca mi-am spus ca o sa merg prudent sa vad cat de tarziu ma prind baietii. Nu prea am gresit, decat pe final unde oboseala acumulata m-a facut sa imi pierd concentrarea. Trist a fost ca dupa 100 de minute am cazut rau fizic si spre ultimele posturi mai mult m-am tarat. A fost o etapa faina, la care am venit cu vreo 35 de minute in urma locului intai, un concurs din care am avut multe de invatat as putea spune.

Variant Cup 2010

In perioada 30 aprilie – 2 mai, bulgarii au organizat Cupa Variant 5. Trei etape, una de sprint, una de medie si o etapa de lunga distanta – WRE.
La cea de sprint am ajuns la mustata, cred ca in momentul cand am oprit motorul masinii mai aveam maxim 10 minute pana la start (asta in conditiile in care am fost copilot de mare incercare intr-o cursa memorabila Bucuresti-Targoviste (Bulgaria):)Una peste alta soarele iti incingea creierii si distractia a fost ca 80% din sprint s-a desfasurat in poiana. Am facut si eu ce am putut, mi-am mai prins urechile pe ici pe colo, insa m-am descurcat relativ bine.

La etapa de medie distanta am incercat diverse stari sufletesti. Dupa ce ca ziua incepuse pentru mine undeva pe la 5 dimineata ca urmare a unei toxi-infectii alimentare,de-a lungul cursei am ajuns de la agonie la extaz si vice-versa. Harta a fost de slaba calitate, si undeva pe final m-am decis ca nu mai are rost sa imi bat joc de mine, asa ca am renuntat la lupta. Am terminat in spate tare, cu un timp care oricum nu ma mai interesa.

Ultima zi s-a desfasurat etapa de lunga distanta – WRE. Am pornit al doilea, cat inca mai era racoare. Am mers bine, doar ca in postul 3 harta nu mai avea nici o treaba cu realitatea, ceea ce m-a facut sa pierd vreo 3 minute. Traseul a fost lung si foarte solicitant fizic, asa ca la un moment dat nu ma mana inainte decat gandul de a termina odata. Pe ansamblu am fost multumit de prestatia mea,cu exceptia unei variante gresite, care m-a costat cateva minute bune.
Am venit pe 26, iar stradania mea a fost recompensata cu vreo 400 de puncte.

Brown Cup 2010

Ma amuza gandul ca sarbatorile de Paste nu le-am petrecut nici de aceasta data acasa (fie vorba intre noi, nici macar nu mai stiu care e acum casa mea). Inca de vinerea mare am plecat din Baia Mare. Prima oprire a fost la Ramnicu Valcea unde am petrecut doua zile frumoase, am alergat putin si prin padurile de acolo, si ma tot intreb de ce nu se mai organizeaza concursuri in acea zona frumoasa. Dar aceasta e o alta poveste. Dupa o mica oprire la Bucuresti, cam doua nopti si o zi, am parasit meleagurile Romaniei, spre o noua destinatie, Primorsko – Bulgaria (zona in care se vor desfasura anul acesta Campionatele Europene de Seniori). Cu o mica gasca de orientaristi romani ne-am pregatit cateva zile in zona respectiva. Antrenamente intense,dificile si tehnice, dar totusi placute – cam aceasta ar fi iin doua cuvinte descrierea

De la Primorsko ne-am deplasat la Veliko Tarnovo pentru a alerga la Brown Cup 2010, doua zile de concurs, un sprint si o medie distanta – WRE.
Ce pot sa zic, sprintul a fost interesant, insa nu pe placul meu. Sincer nu am agreat niciodata aceasta proba, cu atat mai mult cand se desfasoara in oras. E intr-adevar spectaculoasa si de impact pentru spectatori, insa genunchii mei nu impartasesc acelasi entuziasm. Am gresit inca de la inceput, si nu am putut sa alerg nici macar la coborare. Cam atat vroiam sa mentionez.
A doua zi era etapa de medie distanta, o etapa de WRE, unde speram sa iau ceva puncte. N-a fost sa fie. Pentru mine traseul a fost criminal de-a dreptul, o padure foarte greu alergabila,care m-a terminat fizic. Am venit destul de in spate, insa cu cateva invataturi de minte

Harta:

Harta M21 E - Brown Cup 2010 - medie distanta

 

Cam aceasta a fost distractia din Bulgaria!

Portugal O-Meeting 2010

A trecut deja o lună de când m-am întors din Portugalia, însă sincer să fiu, până acum nu am reușit să-mi fac timp să scriu.

Aș putea spune că a fost o experiență interesantă, am stat aproape două săptămâni în Portugalia și ne-am pregătit destul de intens. Două antrenamente de hartă pe zi, în păduri cu dune de nisip și o vegetație ciudată A fost plăcut cu atât mai mult cât in Portugalia era deja primavară din punctul meu de vedere (am avut parte si de 15 grade), iar competitia a antrenat o masă mare de sportivi (aproape 2000 de concurenti).

După cum spuneam antrenamentele au fost numeroase și variate, și cred că m-au ajutat mult.

Competiția a început pe data de 13 februarie cu o etapă de lungă distanță. Din cauza unei accidentări pe care o aveam încă din Romania am hotărât să alerg probe cât mai scurte. Prin urmare am optat să alerg competițiile de lungă distanță la categoria M21 Br, iar cele de medie distanță la M21 A.

După cum spuneam prima zi am alergat la Br, o categorie relativ ușoară. Nu prea știu ce a fost în capul meu când am pornit, cert este că după vreo 10 minute de la start eu încă căutam postul întâi. Știam că s-a dus pe apa Sâmbetei totul. Am continuat însă, am accelerat si prin urmare au mai fost câteva greseli mari. La un moment dat am luat decizia să merg ușor si exact, lucru care a fost foarte benefic. Am terminat foarte în spate, cu un timp exagerat.

A doua zi, s-a alergat medie distanță, și am luat startul la M 21 A. Am mers relativ bine pană în postul 7, după care am făcut o greșeală care m-a costat foarte mult. Pe fondul oboselii am mai greșit și pe final, așa că nu am fost multumit nici după această etapă.

Ce-a de-a treia zi a demarat destul de nasol pentru mine. Până prin postul 5 greșisem vreo 10 minute, așa că mi-am spus că ar fi cazul să încetez. M-am concentrat, am redus din viteză și până la final am greșit nesperat de puțin. Am terminat pe un loc 7, sincer, peste așteptările mele, având în vedere multitudinea de greșeli făcute de-a lungul probei.

Ultima zi mi-a plăcut cel mai mult, deși am pornit al doilea în cursă. Din nefericire o greșeală la postul 2 m-a costat vreo 3 minute, și deja în postul 5 Marius m-a ajuns cu 4 minute. Am încercat să mă desprind de el, însă oboseala acumulată nu m-a lăsat să mă deplasez cum aș fi vrut. Cert este ca până la urmă am mers împreună și am făcut o cursă chiar bună. E drept că am avut și ceva ezitări, însă pe ansamblu a fost bine.

Ce pot să zic, a fost frumos să văd elita mondială din nou. La seniori elită au luat startul 276 de concurenți, iar proba a câștigat-o campionul mondial Thierry Gueorgiou care a făcut o cursă de excepție.

Sper să mergem și anul viitor tot în luna februarie și să stăm cel puțin o lună în pregătire.

Un nou an…

A trecut ceva vreme de cand am scris ultima oara pe blog. De atunci am mai fost la concursuri, insa nu am simtit nevoia sa mentionez nimic depre ele. Balcaniada din Serbia a fost o dezamagire pentru mine, asa ca am preferat sa nu scriu nimic despre ea. Vestita Cupa Berii de la Cluj nu a fost foarte diferita fata de cea de anul trecut, exceptand doar faptul ca am fost singurul concurent care nu a reusit sa fie invaluit de fiorii lui Bachus Din punct de vedere competitional nu prea mai am ce scrie (pentru anul 2009), de altfel se cam terminase sezonul dupa Cupa Berii care a avut loc in octombrie am impresia. Am mai alergat ceva concursuri pe la Cernica si Targoviste si cam atat.

Anul s-a incheiat cu un frumos cantonament la Poiana Brasov unde am avut parte de toate, alergare, schi alpin, schi fond si chiar si o frumoasa zi de primavara taman in ziua de Craciun, cand termometrul masinii mele arata nici mai mult nici mai putin de 16 grade Celsius. Si cand ma gandesc ca inainte cu doua zile am alergat pana pe Postavarul la o temperatura de minus zece grade. Cred ca organismul meu a devenit foarte flexibil la treceri bruste de temperatura

Cam asa am incheiat anul 2009, insa nu inainte de a-mi promite ca in 2010 am sa fiu mai bun, mai puternic si mai bataios pe toate planurile: sportiv, profesional si al afacerilor Si uite asa cu planuri marete si un  zambet ironic pe buze am pasit optimist spre noul an!

 

Campionatul National de Orientare 2009

In acest an drepturile pentru organizarea Campionatului National de Orientare si le-au disputat baimarenii si clujenii. Prin urmare doua etape s-au desfasurat in Baia Mare (respectiv sprint si stafeta) si celelalte in Cluj Napoca.

Etapa de sprint a avut loc in Baia Mare, pe data de 25 august. Cartierul Sasar (pentru cunoscatori) a servit ca zona de alergare. In primul rand apreciez eforturile depuse de organizatori (ma refer la harta, trasare si montarea poligonului), insa din pacate reusita concursului a fost umbrita un aspect major. Cel mai grav pentru aceasta etapa de sprint a fost faptul ca s-a dat un minut pentru studierea hartii (ba din minutul 7 sportivii au avut 2 minute de studiu individual, sa te apuce rasul nu alta). Eu am plecat primul, ceea ce-mi anula din start o clasare in primii sase, insa oricum nu imi facusem nu stiu ce planuri. Am pornit destul de ezitant, si inclin sa cred ca cel mai mult timp l-am pierdut din cauza alergarii. Am gresit in vreo 2 locuri, insa nu mai mult de 3 minute. Ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost caldura foarte mare, care efectiv m-a cam sleit de puteri. Am terminat undeva pe la mijlocul clasamentului, undeva la vreo 5 minute de castigator.

La proba de stafeta am alergat doar asa formal, ca oricum nu aveam echipa. Patrasel, eu si un junior de la Alba Iulia, am format o interesanta stafeta in afara concursului. Patrasel care a alergat pe primul schimb, a venit al treilea si mi-a asigurat un avans considerabil. Partea proasta a fost ca eu eram cam la capatul puterilor, dupa ce alergasem la Cupa Ungariei. Am gresit spre primul post, iar la al treilea m-am plictisit de cate carari am facut prin ferigi. Adevarul e ca maestrul care a cartat (nu dam nume), a uitat sa treaca un valcel, care dupa parerea mea era foarte important. Dar trecem peste asta! Am schimbat al cincilea sau al saselea si am lasat lucrurile in voia lor. Pana la urma juniorul care alerga pe schimbul trei am impresia ca nu a mai terminat, insa apectul acesta este irelevant.

Etapele de medie distanta si lunga distanta s-au tinul la Cluj in cadrul concursului Transilva Trophy.
Vineri, 28 august, la ora 15 s-a dat startul pentru proba de medie distanta. Am pornit destul de in spate, si deja la postul 3 mi-am ratat sansa pentru o clasare acolo unde imi doream. La final am venit pe 22, mult sub asteptarile mele.
Etapa de lunga distanta am privit-o cu incertitudine, inca din Ungaria, unde am aflat datele tehnice. Pana la urma nu am mai terminat traseul, si am abandonat la fel ca multi alti seniori. S-a alergat pe Peana, acolo unde in urma cu 4 ani am venit pe un onorabil loc 10 (desi aveam 7 ani de pauza in acest sport). De data aceasta nu a fost sa fie!

Ultima zi a fost egalare de timp, insa din cauza vitezei am luat harta de la M 35, ceea ce mi-a cam incurcat planurile cu atat mai mult cu cat aveam un chef nebun de alergare (plouase in noaptea precedenta si in padure era o racoare placuta).

Asa s-a finalizat anul competitional, cel putin asa credeam eu, deoarece plecarea mea in Serbia era mai mult decat incerta! Pana la urma am ajuns si la balcaniada, la Paracin.

Hungary Cup 2009

Aceasta editie a Cupei Ungariei a avut loc in perioada 17-23 august si s-a desfasurat la Miskolc. Nu prea imi vine sa mentionez multe lucruri despre ea, deoarece organizarea a lasat serios de dorit. Scuza este ca s-a desfasurat in aceeasi perioada cu Campionatul Mondial, si cred ca toata energia s-a concentrat pe aceasta competitie de mare anvergura. Partea pozitiva e ca in mare, am cam alergat pe hartile de la mondiale, ceea ce este un lucru bun vis-a-vis de dificultaea terenului si trasarea tehnica. Initial, cand m-am inscris (pe la jumatatea lunii ianuarie) am optat pentru categoria M 21 E, insa pe parcurs, din cauza unei accidentari la gleza urmata de o mai slaba pregatire, am decis sa alerg la categoria M 21 B Short, ceea ce presupunea trasee la fel de tehnice ca cele de la elita, insa mult mai scurte. Au fost 6 zile de concurs, medie distanta,lunga distanta, medie distanta,sprint, lunga distanta si medie distanta.

I day – MD

Am luat startul dupa-masa, dupa calificarile la lunga distanta pentru mondiale, exact in aceeasi zona. Prima data am crezut ca finish-ul o sa ramana acelasi, dar la sosire am ramas socat ca organizatorii au facut un finish pentru copii, unde concurentii asteptau cuminti ca oile in tarc sa-si descarce SI-cardul. Asta este! Pot sa spun ca la aceasta cursa m-am clasat cel mai bine din cele 6 zile. Am venit pe locul 7, ceea ce era un rezultat bun, cu atat mai mult cu cat venisem cel mai bine dintre toti cei 4 romani inscrisi si ei la aceasta categorie destul de numeroasa (mai bine de 70 de concurenti). Nu am gresit foarte mult, doar ca alergarea mea a lasat destul de serios de dorit datoritra terenului accidentat si conditiei mele fizice

II day – LD

A fost o zi destul de urata pentru mine. Am gresit mult pe o sectiune lunga (de la 2 la 3), iar nivelul m-a terminat pur si simplu. Traseul nu a fost mai lung de 6 km si ceva, insa pentru mine a fost un chin. Am venit in spate tare, deoarece la un moment dat am renuntat sa ma mai stresez cu alergarea

III day – MD

O zi interesanta as putea spune. Din pacate harta nu a corespuns cu terenul in unele zone (mi-au confirmat acest lucru si altii cu state vechi in orientare), si in vreo doua posturi am cam bagat-o pe maneca Rezultatul a fost mediocru, la fel ca si cursa

IV day – sprint

Sprintul s-a tinut in oras chiar in centru. A fost interesant sa alergi printre oameni, ganguri, tramvaie si pe deasupra si pe o caldura infernala. Am pornit incet cu o ezitare care m-a costat ceva mai mult decat as fi crezut. La final mi-am spus ca am facut o cursa buna, insa timpul castigatorului m-a contrazis. Am venit cam la 4 minute de locul 1 (eu am facut cam 18 minute) si am prins doar locul 28.

V day – LD

De aceasta data s-a alergat dimineata, pe o vreme relativ rezonabila. Pe aceasta harta se desfasurase zilele anterioare finala WOC la medie distanta si proba de stafeta, iar Irina mi-a spus ca e o padure interesanta. Motivat de un mic pariu cu Irina, m-am hotarat ca ar fi timpul sa fac o cursa buna. Ceea ce aproape am realizat. Din pacate in penultimul post am facut o gafa destul de mare (am trecut de post si am inceput sa caut pe un mic platou groapa respectiva), greseala care m-a costat vreo 5 minute. Pacat! Aproape ca facusem cea mai buna cursa de anul acesta. Veneam pe locul 3, insa la final m-am clasat al 10 – lea. M-am consolat cu gandul ca totusi am mers bine, si ca am castigat pariul cu Irina

VI day – MD

Ultima zi! Plouase noaptea la fel ca si dimineata inainte de start. Vremea era super pentru mine. Am zis ca daca tot se termina concursul as putea sa inchei pe o pozitie fruntasa. Cu o zi inainte, in clasamentul final eram in primii 30, insa daca faceam ultima zi o cursa buna puteam sa avansez serios. Lucru care s-a si intamplat. Din pacate si de aceasta data am facut doua greseli care m-au costat vreo 7 minute si totodata locul 3 Klaus a batut la mare arta cu un timp exceptional 27 de minute, ceea ce nu credeam ca e posibil. Eu am zis ca locul I vine la 30 de minute. Klaus nu a gresit si cred ca a alergat de a rupt Locul pe care m-am clasat a fost 8, iar pe cumulat pe o onoranta pozitie 15.

In loc de concluzii

Nu am sa scriu despre Cupa Ungariei, ci despre WOC. Am asistat pentru prima data la un campionat mondial, si pot sa spun ca mi-a placut. Am stat deoparte si am urmarit elita mondiala, cum se pregatesc sportivii inainte de start, cum alearga pe traseu, cum isi fac incheierea si recuperarea. Remarcabil! Pot sa afirm ca suntem departe de ceea ce inseamna sportivi de elita mondiala, prin tot ceea ce facem. Dar partea buna pe care am vazut-o la romani este ca fiecare si-a dorit sa fie mai bun, sa se autodepaseasca, sa invete din greseli si sa ajunga cat mai sus, spre telul suprem, spre ceea ce isi doreste fiecare dintre noi! Bafta tuturor!
Nu pot sa inchei fara sa felicit sportivii care ne-au facut cinste prin rezultatele lor. Jos palaria in fata lui Zinca in primul rand care a fost de departe cel mai bun, cat si in fata celorlalti care au facut tot ce le-a stat in putinta! Bravo piu si la mai mare!